FGA obligat în 30 de zile la soluționarea cererii

Aveți un o cerere depusă la Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA) si nu este soluționată? A trecut mai bine de o lună de când ați depus cererea și nu ați primit niciun răspuns?

Ați fost implicat într-un accident rutier și persoana vinovată avea asigurare RCA la Euroins sau City Insurance iar Fondul de Garantare a Asiguratilor nu v-a despăgubit?

Mai jos regăsiți soluția legală, anume - acționarea în judecată a Fondului de Garantare a Asiguraților (FGA) prin care să cereți obligarea acestuia ca în termen de 30 de zile să vă soluționeze cererea depusă.

Sentinta civila nr....

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele: În fapt, reclamantul s-a adresat pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la data de .....12.2021 cu o cerere de plată a despăgubirilor cauzate în urma evenimentului rutier din data de ......09.2019, pentru suma de 50.000 euro cu titlu de daune morale. În drept, în ceea ce priveşte durata de soluţionare a cererilor de despăgubire instanţa constată că Legea.............. nu stabileşte un termen de soluţionare a cererilor de despăgubire. Totodată reiese cu puterea evidenţei că în raport de natura procedurii şi de împrejurările concrete respectiv existenţa unui număr foarte mare de cereri de despăgubire nu este posibilă soluţionarea cererii cu respectarea unui termen de 30 de zile. În jurisprudenţă s-a stabilit că atunci când legea specială nu prevede un termen derogatoriu pentru rezolvarea cererii dar complexitatea procedurii administrative face imposibilă încadrarea în termenul general de 30 de zile conduita autorităţii publice urmează a fi analizată prin prisma criteriilor termenului rezonabil privit ca garanţie a dreptului la o bună administrare. Şi în jurisprudenţa Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie s-a cristalizat soluţia potrivit căreia în lipsa, din legea specială, a unei prevederi privind termenul în cadrul căruia să fie finalizată o procedură administrativă, procedură a cărei complexitate nu permite încadrarea în termenul general de 30 de zile prevăzut în Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. h), nu poate încuraja autoritatea competentă să tergiverseze îndeplinirea obligaţiilor sale peste limitele unui termen rezonabil sau optim şi previzibil . Dispoziţiile Legii..........trebuie interpretate şi aplicate în acord cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale ce consacră dreptul la soluţionarea într-un termen rezonabil a unei cauze, drept statuat ca garanţie a unui proces echitabil. Acest principiu este aplicabil nu numai în procedura judiciară contencioasă ci şi în procedura administrativă întrucât durata procedurii în ansamblul său cuprinde şi această etapă prealabilă, obligatorie. ......... pârâtul a invocat existenţa unui număr foarte mare de dosare de daună şi necesitatea soluţionării acestora în ordine înregistrării, nu a prezentat o situaţie a dosarelor soluţionate până în prezent astfel încât să devină previzibil un orizont de timp în care cererea sa va fi soluţionată. ........ aspectele invocate – existenţa unui număr mare de cereri care trebuie soluţionate şi necesitatea soluţionării acestora în ordine cronologică nu pot fi negate, trebuie avut în vedere în acelaşi timp şi necesitatea respectării termenului rezonabil de soluţionare a cererii. Acest din urmă deziderat nu poate fi înfrânt prin afirmaţii cu caracter general şi în lipsa unor elemente concrete pe baza cărora să se poată aprecia asupra caracterului rezonabil al duratei procedurii administrative. Până la data prezentei hotărâri pârâtul nu a arătat că cererea reclamantului ar fi fost soluţionată şi nici nu a indicat un interval de timp în care aceasta va fi soluţionată. Reiese astfel că a trecut aproximativ 1 an de la data formulării cererii de plată, interval de timp care în circumstanţele prezentei cauze şi în lipsa unor informaţii concrete din partea pârâtului nu pot fi considerate rezonabile. Contrar susţinerilor pârâtului, inexistenţa unui termen stabilit de lege pentru soluţionarea cererii nu poate determina posibilitatea autorităţii competente să prelungească perioada de soluţionare dincolo de limitele termenului rezonabil, termen a cărui respectare care se apreciază în concret, de la caz la caz în funcţie de elemente factuale cum sunt complexitatea cauzei, natura procedurii şi a verificărilor pe care aceasta le implică, comportamentul părţilor şi diligenţa acestora în scopul soluţionării cauzei, celeritatea măsurilor dispuse de pârât în scopul soluţionării cererii etc. Astfel cum instanţa a reţinut deja, pârâtul s-a limitat la a face trimitere la numărul mare al cererilor formulate în urma deschiderii procedurii falimentului, fără a indica însă orice alte elemente de natură a determina concluzia că intervalul de timp scurs până în prezent se păstrează în limitele termenului rezonabil. În aceste condiţii instanţa va admite cererea reclamantului şi va obliga pârâtul să soluţioneze cererea de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. În ceea ce priveşte capetele nr. 2 şi 3 ale cererii de chemare în judecată, respectiv de obligare la plata unei penalităţi de 1000 lei pe zi de întârziere şi de aplicare a unei amenzi de 20% pe zi de întârziere, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate în mod culpabil, instanţa de executare, prin hotărâre dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 906 din Codul de procedură civilă.". Instanţa va respinge ca neîntemeiate aceste capete de cerere având în vedere că aplicarea amenzii şi stabilirea penalităţilor privesc executarea obligaţiilor şi constituie proceduri ulterioare şi condiţionate de rămânerea definitivă a hotărârii. Utilizarea acestor proceduri nu este posibilă în planul dreptului substanţial, anterior obţinerii titlului executoriu, deoarece reprezintă o sancţiune şi un mijloc de constrângere a debitorului la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE:

Admite, în parte, cererea formulata reclamantul.................., cu domiciliul ales în Bucureşti, ................ în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, cu sediul în ............., sectorul 2, ................ Obligă pârâtul să soluţioneze cererea reclamantei în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Respinge în rest cererea ca neîntemeiată. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sector 2, Bucureşti. Pronunţată, astăzi, .............2023