Luare de mita

luare de mita

Fapte de coruptie? Darea si luarea de mita printre principalele infractiuni din zona ilicitului penal din tara noastra

Sunteti suspectat pentru savarsirea unui infractiunui de coruptie?

Se exercita presiuni asupra dumneavoastra din partea organelor de cercetare penala?

Iata ce trebuie sa stiti pentru a va proteja impotriva unor astfel de abuzuri.

Inainte de a face o analiza lato sensu a infractiunilor de coruptie, principalul sfat pe care il ofer tuturor persoanelor care ma contacteaza este angajarea unui avocat specializat in drept penal Bucuresti care are posibilitatea de a solicita procurorului de caz studierea dosarului in vederea realizarii unei aparari efective si, totodata, crearea unui “scut” impotriva unor astfel de abuzuri.

Infractiunea de luare de mita este prevazuta de art. 289 Cod Penal si priveste: “Fapta functionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase, in legatura cu indeplinirea, neindeplinirea, urgentarea ori intarzierea indeplinirii unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau in legatura cu indeplinirea unui act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica ori de a exercita profesia sau activitatea in executarea careia a savarsit fapta.”.

Astfel, una dintre conditiile esentiale pentru savarsirea infractiunii de dare de mita este ca subiectul activ sa aiba calitatea de functionar public, in sensul art. 175 Cod Penal ( de exemplu: judecător, procuror, organ de cercetare penală, organ cu atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor dar si un ministru, secretar de stat, presedintele/ vicepresedintele consiliului judetean, primar, viceprimar, etc.).

Un aspect important de precizat este ca persoana care ofera o astfel de recompensa nu este participant la infractiunea de luare de mita, ci este autorul infractiunii de dare de mita ( art. 290 Cod pen).

In ceea ce priveste modalitatile de savarsire a infractiunii, codul penal prevede 3 astfel de situatii:

• a pretinde: a cere ( bani sau alte foloase) din partea functionarului, cerere care nu trebuie efectiv satisfacuta;
• a primi: a lua in posesie, in stapanire ( bani sau alte foloase) fara a face o solicitare in acest sens (initiativa apartine mituitorului);
• a accepta o promisiune; ATENTIE: nu doar o acceptare expresa ci si una tacita.

Totusi, pentru a exista o astfel de infractiune este necesar  ca modalitatile de savarsire sa se refere la un folos necuvenit, sub toate formele sale, insa nu orice astfel de folos reprezinta o “retributie necuvenita” sau, in limbajul uzual “mita”.

Astfel, este necesar ca actul sa intre in competenta functionarului public, chiar daca acesta are atributii limitate iar folosul necuvenit este necesar sa fie pretins, primit, acceptat cu scopul indeplinirii, neindeplinirii, urgentarii sau intarzierii unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau in legatura cu indeplinirea unui act contrar acestor indatoriri.

In literatura de specilitate se prevede ca, aparent, tentativa de luare de mita nu se pedepseste, dar, in realitate, infractiunea de luare de mita este o infractiune ce se consuma anticipat. Ce inseamna aceasta? Tentativa este asimilata formei consumate, adica exista infractiune chiar daca functionatul nu a primit nimic, ci doar s-a limitat la a pretinde sau a accepta promisiunea unor astfel de foloase.

Prin urmare, in cazul acestor aspecte de finete juridica un avocat specializat  in drept penal va poate veni in ajutor printr-o analiza detaliata asupra proportionalitatii intre importanta actului indeplinit de functionarul public si valoarea folosului necuvenit.

Iata una dintre solutiile la care, dupa o analiza detaliata a actelor de urmarire penala, a intregului material probator administrat intr-un dosar instrument de DIICOT si ajuns pe rolul Tribunalului Bucuresti, s-a obtinut o solutie favorabila:

“ Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii de dare de mită constă într-o acţiune de corupere, ce se poate realiza în trei modalităţi alternative prevăzute de textul de lege, promisiunea, oferirea sau darea de bani. Inculpatul ……… a semnat contractul de prestări servicii nr ____ în calitate de reprezentant al S.C…….S.A., acest contract fiind prezentat de către inculpatul …..

Din mijloacele de probă administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti (şi analizate anterior), nu rezultă faptul că acesta a cunoscut caracterul fictiv al contractului. Nu există probe directe din care să rezulte că acesta ar fi purtat anterior discuţii cu coinculpatul ….. pe seama contractului de prestări servicii media sau cu coinculpatul …..

Cu alte cuvinte, cu privire la inculpatul ….., instanţa reţine faptul că, din mijloacele de probă amintite mai sus ( cu înlăturarea din analiză a declaraţiei date în calitate de martor în 06.10.2015 ), nu rezultă mai presus de orice dubiu faptul că a cunoscut natura fictivă a contractului semnat. Instanţa reţine faptul că la dosar nu există supravegheri tehnice din care să rezulte că solicitarea încheierii contractelor de „sponsorizare” a fost cunoscută de acesta.

Probele indirecte amintite de Ministerul Public printre care şi convorbirea telefonică în care inculpatul …..menţionează că a comunicat inculpatului …… încheierea contractului nu conduc la o altă concluzie fin moment ce nu se coroborează cu alte mijloace de probă directe.

Infracţiunea se consumă în momentul în care oricare din elementul material alternativ al laturii obiective este realizat , or simpla semnare a unui contract de prestări servicii media, fără a exista probe că inculpatul a conştientizat caracterul fictiv al acestuia, face ca fapta inculpatului să nu constituie infracţiune.

Astfel că, faţă de acest inculpat, instanţa urmează a dispune achitarea în temeiul art. 18 rap. la art. 16 alin. 1 litera b teza a I-a C.pr.pen. , sub aspectul „infracţiunii de dare de mită”, prev. de art. 255 alin.1 C.pen. 1969, cu referire la art. 6  din legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen.în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii …..cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.”