minciuna in instanta pedeapsa

Ce pedepse riscă persoanele care mărturisesc mincinos?

Printre cele mai răspândite noțiuni din domeniul juridic sunt noțiunile de „complicitate” și „instigare”.

Complicitatea poate fi definită ca acțiunea unei persoane de înlesinere sau de ajutorare materială sau morală a unui infractor în săvârșirea unei infracțiuni. Astfel pedeapsa pentru complicele care a „ajutat” la săvârșirea infracțiunii respective va fi pedeapsa care este prevăzută de lege pentru infractor dar se vor avea în vedere mai multe aspecte, printre care: contribuția fiecărei persoană la săvârșirea infracțiunii, împrejurările și modul de comitere al infracțiunii, precum și mijloacele folosite etc.

În schimb nu este atât de cunoscut faptul că această „complicitate” se poate realiza și după ce infracțiunea a fost comisă.

Așadar, legea penală interzice ajutorul dat celor care săvârșesc fapte prevăzte de legea penală, atât înainte ori în timpul, cât și după comiterea unor astfel de fapte.

Mărturia, este un mijloc de probă indispensabil în realizarea justiției, fie că vorbim de cauze civile, administrative etc. sau penale. Încă de pe vremea romanilor, de la începutul justiției, martorii au avut o importanță semnificativă în aflarea adevărului.

Fiind o infracțiune care poate avea consecințe grave, cum ar fi îndreptarea organelor de cercetare penală pe o cale greșită sau pronunțarea unei soluții nedrepte de instanța de judecată, leguitorul român a înțeles să sancționeze penal aceste fapte, fiind reglementat art. 273   Cod penal.

Iată ce trebuie să știți despre această infracțiune:

Mărturia mincinoasă se definește prin fapta unei persoane, care are calitatea de martor, de a face afirmații mincinoase, ori de a ascunde anumite informații esențiale asupra cărora a fost întrebat, în cadrul unui proces civil, penal, disciplinar etc.

Astfel, nu este sancționată doar inducerea în eroare a organelor judiciare prin afirmații mincinoase, ci și ascunderea unor informații esențiale pentru rezolvarea cauzei.

Cine poate săvârși această infracțiune?

Potrivit dispozițiilor legale, în varianta tip, de bază a infracțiunii poate fi săvârșită DOAR de persoana care are calitatea de martor într-o cauză penală, civilă sau în orice altă cauză.

Spre exemplu, dacă în cadrul unui proces de divorț este chemată ca martor mama soțului și aceasta afirmă anumite aspecte care nu corespund realității și care sunt dovedite de anumite documente oficiale (cum ar fi un certificat medico-legal), doar aceasta va putea răspunde pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.

În varianta agravată, specială, prevăzută de alin. (2) al art. 273 Cod penal, subiectul activ (făptuitorul, infractorul) este circumstanțiat, adică acesta poate fi DOAR:

• martorul cu identitate protejată aflat în Programul de protecție a martorilor;
• investigatorul sub acoperire;
• expertul;

Un alt aspect relevant este că persoana juridică NU poate fi subiect activ al acestei infracțiuni, adică persoana juridică NU poate să aibă calitatea de făptuitor sau infractor.

Cine va fi victima acestei infracțiuni? Deși se poate crea confuzia asupra identității victimei, în sensul că aceasta poate fi persoana împotriva căreia se mărturisește mincinos, în realitate victima poate fi DOAR statul.

Pentru a lămuri aceaste aspecte este necesar un exemplu. În situația în care un organ de cercetare penală este desemnat investigator sub acoperire, pentru a se putea dovedi existența unei rețele de trafic de droguri, iar acesta, în cursul procesului penal, indică anumite persoane ca fiind vinovate, deși nu a asistat sau a colectat probe împotriva acestora, el va răspunde pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă în variantă specială.

O cerință esențială pentru ca infracțiunea să existe este ca acțiunea sau inacțiunea făptuitorului să fie cu privire la fapte sau împrejurări esențiale ale cauzei, despre care acesta este întrebat (în varianta în care omite să declare tot ce știe).

Spre exemplu, o împrejurare esențială poate fi arma cu care infractorul a omorât o persoană ( dacă a folosit un cuțit, un topor etc.), iar declararea inexactă a culorilor hainelor pe care infractorul le purta (dacă acestea nu sunt informații care ajută la identificarea acestuia) nu constituie un aspect esențial. Astfel, în această situație, martorul nu va fi sancționat penal pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă dacă declară că geaca infractorului era neagră deși, în realitate, aceasta era maro.

În aceste condiții, apreciez că prin noțiunea de „fapte sau împrejurări esențiale” se înțeleg cele care au legătură cu fondul cauzei și care sunt importante pentru luarea deciziei de către instanța de judecată (de exemplu locul unde a fost comisă infracțiunea, timpul, participanții la infracțiune etc.).

Cum se poate comite această infracțiune?

Textul legal, art. 273 Cod penal, prevede 2 modalități în care infracțiunea este săvârșită:

• prin afirmații mincinoase;
• prin omisiunea de a declara tot ce știe (în legătură cu împrejurările esențiale).

ATENȚIE! Nu va fi reținută infracțiunea atunci când martorul invocă dreptul la tăcere și dreptul de a nu se autoincrimina, atunci când ea este săvârșită în a doua modalitate, a omisiunii de a declara tot ce știe.

SANCȚIUNI

Pentru varianta tip, de bază, alin. (1) al art. 273 Cod penal prevede pentru martorul care face afirmații mincinoase sau omite să declare tot ce știe,  pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani alternativ cu pedeapsa amenzii.

În situația prevăzută de alin. (2) al art. 273 Cod penal, persoanele prevăzute de textul legal ( martor cu identitate protejată, expert, interpret etc.) care face afirmații mincinoase sau omite să declare tot ce știe, leguitorul român a prevăzut o pedeapsă mai aspră, anume pedepasa închisorii de la unu la 5 ani.

ATENȚIE! Chiar dacă leguitorul român a înțeles să sancționeze aceste acțiuni, totuși acesta a încadrat în textul legal o cauză prin care se înlătură răspunderea făptuitorului.

Astfel, alin. (3) al art. 273 Cod penal, prevede înlăturarea răspunderii penale a făptuitorului dacă acesta își retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reținere, arestare sau punerea în mișcare a acțiunii penale ori în alte cauze, înainte să se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase.

Spre exemplu, în situația în care 2 persoane au săvârșit infracțiunea de vătămare corporală și în fața instanței de judecată a fost indicat ca martor cel mai bun prieten al unuia dintre făptuitori, acesta declarând că acel infractor nu a lovit victima infracțiunii, afirmând mincinos pentru ca prietenul său să fie sancționat cu o pedeapsă mai mică. În cazul în care martorul își retrage declarația înainte ca instanța de judecată să își pronunțe hotărârea, atunci răspunderea penală a acestuia va fi înlăturată.

În concluzie, recomandabil este ca persoanele care pot săvârși această infracțiune să declare conform realității, iar dacă se încearcă o ajutorare a infractorilor, să își retragă mărturia pentru a putea beneficia de cauza de înlăturare a răspunderii penale.

O hotărăre importantă în practica instanțelor de judecată este Decizia nr. 284/2020 din 26-martie-2020 pronunțată de Curtea de Apel București:

„C U R T E A,

Deliberând asupra apelului penal de faţă, constată următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 47 din 19.03.2019 pronunţată de Judecătoria Feteşti, în baza art. 273 alin.1 C.pen, raportat la art.61 alin.2 şi alin.4 lit.c C.pen, cu aplicarea art.396 alin. (1), (2) şi (10) C.proc.pen, a fost condamnată inculpata D____ D. F______ la pedeapsa cu amenda penală în sumă de 1350 lei, reprezentând echivalentul a 135 de zile-amendă (câte 10 lei pentru fiecare zi-amendă), pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă .

S-a atras atenţia inculpatei că în cazul neexecutării cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile de închisoare, potrivit art.63 alin.1 C.pen.

În baza art.274 alin.2 C.proc.pen, a fost obligată inculpata la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care 500 lei aferente urmăririi penale şi 100 lei aferente judecăţii.

S-a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 877/P/2016 din data de 22.06.2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Feteşti s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D____ F______ sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă faptă prevăzută şi pedepsită de art. 273 alin. 1 C.pen.

Prin încheierea nr. 119 din 17.08.2018, dată în şedinţa din camera de consiliu, în procedura de cameră preliminară, judecătorul a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în prezenta cauză şi a dispus începerea judecării cauzei.

În faţa instanţei de judecată inculpatul, până la începerea cercetării judecătoreşti, s-a prevalat de dispoziţiile art.375 raportat la art.396 alin.10 din Noul Codul de Procedură Penală, solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând în totalitate fapta reţinută în sarcina sa. Cu ocazia audierii sale, inculpatul a mai precizat că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Având în vedere poziţia procesuală consemnată a inculpatului, instanţa, conform prevederilor art. 375 alin. 1 din NCPP, după luarea concluziilor, a admis cererea acestuia de a soluţiona cauza conform procedurii simplificate în cazul recunoaşterii vinovăţiei, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le-a recunoscut şi le-a însuşit.

Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în rechizitoriu şi recunoscută de inculpat, respectiv:

În anul 2013, după decesul numitei…. deşi aceasta avea mai mulţi moştenitori în viaţă, unul dintre aceştia, respectiv nepotul său ….(în prezent decedat), a depus documentaţia şi a obţinut de la notarul public … certificatul de moştenitor nr. 80 din 23.04.2013 din care rezultă că acesta este unicul moştenitor al defunctei …..

Obţinerea acestui certificat de moştenitor a fost posibilă şi datorită martorilor prezenţi la procedura dezbaterii succesiunii (inculpaţii …. şi …..), care au dat declaraţii necorespunzătoare adevărului prin depoziţiile de martori din 16.04.2013, afirmând în mod mincinos că…. era singurul moştenitor al defunctei ….

Ca urmare a obţinerii certificatului de moşteni tor, ….a vândut imobilul astfel obţinut, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 686 din 30.05.2016 de notarul public ….

În urma cercetărilor efectuate, potrivit extraselor din registrele de naşteri pentru uz oficial, a reieşit faptul că defuncta ….._ a mai avut la data dezbaterii succesiunii, în viaţă, un frate (….) şi trei surori (….., care la rândul lor aveau în viaţă copii, veri cu făptuitorul …..

Din declaraţia inculpatei….. a reieşit că, la solicitarea fostului său soţ, ….., a dat declaraţie necorespunzătoare adevărului prin depoziţia de martor din 16.04.2013, afirmând în mod mincinos că soţul său (în viaţă la acea dată), era unicul moştenitor al defunctei ….. Inculpata a precizat că a făcut acest lucru pentru că …..era foarte bolnav şi a crezut de cuviinţă că acesta este singura persoană care ar merita să moştenească imobilul defunctei.

Din declaraţia inculpatului….a reieşit că la solicitarea lui …..declarat în faţa notarului public, în data de 16.04.2013, că acesta a fost singurul moştenitor al defunctei …., precizând că a făcut acest lucru pentru că îl cunoştea pe …….si a vrut să-l ajute să obţină mai repede actele de moştenire de pe urma mătuşii decedate, fără a cunoaşte personal dacă defuncta ….a mai avut şi alte rude. Martorul a mai declarat că nu a obţinut foloase materiale de pe urma ajutorului dat sus-numitului.

Inculpatul a mai declarat că a fost de acord să-l ajute pe …. deşi nu cunoştea personal ce rude mai avea acesta în viaţă, fiindu-i prezentat un document de către defun ctul ….in care a înţeles că acesta este unicul moştenitor al defunctei …. Acest fapt l-a indus în eroare pe inculpat şi astfel a declarat în faţa notarului că….nu mai avea alte rude în viaţă care să poată veni la moştenire.

Pentru aceste motive s-a dispus prin ordonanţa nr…../P/2016 din 13.02.2018, efectuarea de cercetări şi investigaţii pentru a se stabili dacă inculpatul avea cunoştinţă de existenţa altor rude ale făptuitorului, în viaţă la data dezbaterii moştenirii, rezultatul fiind negativ.

Instanţa a reţinut situaţia de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat, atât în faza urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, respectiv : proces-verbal de sesizare din 07.06.2016; declaraţii martori …..; copie sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 12 din 14.03.2013; copie certificat de Moştenitor nr. 80/23.04.2013; copie contract de vânzare cumpărare din 30.05.2013 şi copie Încheiere de autentificare nr…../30.05.2016; depoziţie de martor dată în faţă notarului public din data de 16.04.2013 dată de inculpata …; copie extras de Carte Funciară, anexă la actul autentic nr. 686/30.05.2016 emis de notar public …. copie Încheiere nr. xxxxx din dosarul nr. xxxxx/04.03.2016 emis de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ialomiţa; extrasele din registrele de naşteri nr. 315/13.07.2017, 258/30.06.2016, 326/20.07.2017, 287/21.07.2017, xxxxx/20.06.2017, xxxxx/11.07.2016, xxxxx/20.07.2016, 329/21.07.2017; declaraţiile suspecţilor ….; declaraţiile inculpaţilor …

Faţă de cele anterior expuse, analizând ansamblul probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpatul ….

În drept , fa pta inculpatului….constând în aceea că în data de 16.04.2013, fiind audiată în calitate de martor în cadrul unei proceduri de dezbatere a succesiunii la notarul public, a dat o declaraţie necorespunzătoare adevărului afirmând în mod mincinos că …..era unicul moştenitor al defunctei …. deşi cunoştea că la acea dată erau în viaţă şi alte persoane cu vocaţie la moştenire , întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 273 alin. (1) din C. pen.

Sub aspectul laturii obiective , elementul material al infracţiunii constă în acţiunea inculpatului care a dat o declaraţie necorespunzătoare adevărului prin depoziţia de martor din 16.04.2013, afirmând în mod mincinos că soţul său (în viaţă la acea dată), era unicul moştenitor al defunctei…. aducându-se atingere relaţiilor sociale referitoare la realizarea actului de justiţie, între fapta săvârşită şi rezultatul socialmente periculos existând legătură de cauzalitate , care nu trebuie dovedită, rezultând din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective , atitudinea psihică a inculpatului faţă de faptă şi de urmările acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiei art. 16 alin. 3 lit. a C.p., deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, care constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite prin norma de incriminare referitoare la realizarea actului de justiţie, şi, deşi nu a urmărit obţinerea lui, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.

Procedând în continuare la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. (1) şi alin. (2) din Codul penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii, nivelul de educaţie şi situaţia socială a inculpatului.

Instanţa de fond a reţinut faptul că inculpata ….a făcut afirmaţii mincinoase referitor la împrejurări esenţiale asupra cărora a fost întrebată cu ocazia dezbaterii la notariat a unei succesiuni, la solicitarea fostului său soţ,….., afirmând în mod mincinos că acesta din urmă era unicul moştenitor al defunctei,,,,,, neavând nicio relevanţă precizările inculpatului că a făcut acest lucru pentru că ………era foarte bolnav şi a crezut de cuviinţă că acesta este singura persoană care ar merita să moştenească imobilul defunctei.

Referitor la limitele de pedeapsă stabilite de legea penală pentru infracţiunea săvârşită, instanţa reţine că art. 273 alin. (1) din Codul penal prevede pentru fapta reţinută în sarcina inculpatului pedeapsa închisorii de 6 luni la 3 ani alternativ cu amenda (reduse cu o treime în cazul pedepsei închisorii şi cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii penale, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, incidente în cauză în raport de opţiunea inculpatului).

În ceea ce priveşte gradul de pericol social concret al faptei săvârşite (împrejurările comiterii faptei, locul şi timpul în care aceasta a fost săvârşită), instanţa reţine că inculpatul a făcut afirmaţii mincinoase cu ocazia dezbaterii succesiunii, pentru că îl cunoştea pe …., care era fostul său soţ, fără a obţine foloase materiale de pe urma ajutorului dat, astfel că pericolul social este unul mediu.

Raportat la circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa de fond a reţinut că acesta nu are antecedente penale, este cetăţean român, cu studii universitare, având profesia de referent asistent social şi loc de muncă în cadrul Primăriei Făcăeni .

Referitor la conduita după săvârşirea infracţiunii, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta săvârşită.

Instanţa de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu amenda penală, redusă în condiţiile prevăzute de art 396 alin (10) c pr. pen., care realizează mult mai bine scopul pedepsei, prevăzute de art. 74 C.pen., fiind aptă să îl determine pe inculpat ca pe viitor să nu mai comită alte abateri de la normele legale.

Pentru aceste considerente instanţa de fond a stabilit o pedeapsa cu amenda în sarcina inculpatului, iar la stabilirea cuantumului punctului de amenda va ţine seama de situaţia materială a inculpatului, care are profesia de referent asistent social şi locul de muncă în cadrul Primăriei Făcăeni.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel persoana vătămată …..

Apelanta persoană vătămată în motivul de apel formulat, a solicitat aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

Oral, la termenul din 27.02.2020, a menţionat că inculpata s-a folosit de suma de 45.000 lei iar în faţa instanţei de fond a declarat că nu a avut niciun beneficiu din aceşti bani, acest lucru fiind neadevărat. Persoana vătămată a mai considerat că nimeni nu ar a face o declaraţie mincinoasă dacă nu ar avea ceva de obţinut, este de acord şi testul poligraf şi a confirmat că inculpata a folosit banii respectiv. A mai precizat că în total sunt 30 de moştenitori şi nimeni nu a vrut nimic, ci au dorit doar să se facă dreptate. Doreşte să dea statului suma de 45.000 lei or, în caz contrar, să se aplice pedeapsa cu închisoarea.

Curtea, din oficiu, la termenul din 27.02.2020 , a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii apelului declarat de persoana vătămată …

Mărturia mincinoasă este o infracţiune contra înfăptuirii justiţiei prin care se ocrotesc relaţiile sociale referitoare la aflarea adevărului într-o cauză în care se ascultă martori, experţi sau interpreţi, astfel încât subiect pasiv este statul ca titular al valorii sociale ocrotite prin incriminarea faptei. Este adevărat că în cazul acestei infracţiuni pot exista şi subiecţi pasivi secundari , persoane fizice sau juridice ale căror drepturi şi interese legitime sunt vătămate ca urmare a mărturiei mincinoase, însă numai în situaţiile în care aceste drepturi sau interese legitime sunt vătămate în mod direct prin infracţiunea de mărturie mincinoasă şi nu atunci când acest lucru se produce ca urmare a unei acţiuni ulterioare consumării acestei fapte. Astfel, în prezenta cauză, apelanta ….., sora numitului ….., în legătură cu care inculpata ….. a declarat că era singurul moştenitor al numitei …… invocă faptul că a fost prejudiciată prin vânzarea imobilului care i-a revenit fratelui său de la defunctă şi solicită restituirea unei părţi din preţul obţinut de acesta. Prin urmare, prejudicierea drepturilor apelantei s-a produs ca urmare a unei acţiuni ulterioare declaraţiei mincinoase a inculpatei, întreprinsă, de altfel, de o altă persoană , numitul …… astfel că ea ar fi putut avea calitatea de persoană vătămată într-o cauză având ca obiect fapta de înşelăciune (drepturile sale patrimoniale au fost vătămate ca urmare a înstrăinării unui imobil ce a făcut parte din patrimoniul succesoral). De altfel, Curtea constată că apelanta a fost citată în calitate de persoană vătămată din oficiu de prima instanţă, deşi nu a fost inclusă în cadrul procesual stabilit prin actul de sesizare, şi fără a verifica dacă au fost sau nu vătămate drepturi sau interese legitime ale acesteia în mod direct prin fapta de mărturie mincinoasă (calitatea sa de rudă cu defuncta îi conferă o vocaţie succesorală, un drept care devine actual în condiţiile manifestării corespunzătoare în forma si condiţiile prevăzute de lege a opţiunii succesorale).

În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că apelanta nu are calitate de persoană vătămată în prezenta cauză şi nici nu este o persoană ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanţei întrucât prin hotărârea primei instanţe nu s-a dispus nimic cu privire la situaţia sa juridică.

Faţă de cele reţinute, întrucât calea de atac a fost declarată de o persoană care nu avea această posibilitate stabilită de dispoziţiile legale (art. 409 Cpp), Curtea urmează să respingă apelul ca inadmisibil .

În baza art. 275 alin. 2 Cpp va obliga apelanta la 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 1 lit. a Cpp respinge ca inadmisibil apelul declarat de apelanta ….. împotriva sentinţei penale nr. ……/19.03.2019 a Judecătoriei Feteşti.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp obligă apelanta la 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26.03.2020.”