Model restituire imprumut

Care este procedura restituirii unui imprumut?

- Raspunsul il veti regasiti in hotararea judecatoreasca de mai jos:

Judecatoria Sector ...

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (l) C.proc.civ, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța o va respinge având în vedere următoarele aspecte:

Potrivit dispozițiilor art. 36 Cod Procedură Civilă, „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”

Din analiza acestei dispoziții legale, rezultă că existența calității procesuale pasive, presupune o între persoana pârâtului și cel ce este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, întrucât calitatea procesuală este determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic concret dedus judecății.

Instanța apreciază că împrejurarea că semnătura nu le aparține pârâților nu este de natură a duce la concluzia că aceștia nu au calitate procesuală pasivă, cu atât mai mult cu cât reclamantul și a și a întemeiat dispozițiile pe răspundere contractuală.

Astfel, instanța apreciază că, în speță, pârâții față de obiectul și motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată, au calitate procesuală pasivă, urmând ca existența dreptului și a obligației să fie verificată odată cu fondul cauzei.

In consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților .... și ....

Referitor la excepția prescripției invocată de pârâți, instanța o va respinge ca neîntemeiată pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Astfel analizând excepția, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legii aplicabile, instanța reține că prescripțiile extinctive începute și împlinite sub imperiul reglementării anterioare nu sunt supuse dispozițiilor legii noi, deoarece ele reprezintă situații juridice trecute. În acest sens dispune art.201 din Legea nr.71/2011, text legal potrivit cu care prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.

Prin urmare, legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele (început, termen, suspendare, întrerupere, repunere în termen, efecte) este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă.

În speță, reclamantul își întemeiază acțiunea pe contracte de împrumut încheiate anterior intrării în vigoare a codului civil, respectiv în anul 2009.

Instanța reține că potrivit art. I din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar în acord cu dispozițiile art. 3 din același act normativ, termenul prescripției este de 3 ani.

De asemenea, potrivit articolului 7 din Decretul nr. 167/2958, prescripția începe să curgă de la data cînd se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. În obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept. Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data cînd s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.

In speță, instanța constată că s-a stabilit că împrumutul se va restitui în termen de 30 de zile de la momentul notificării de către creditor, în speță, reclamantul a notificat pârâții la data de 17.10.2014, astfel că termenul a început să curgă de la data de 17.1 1.2014. Or, cauza a fost înregistrată în termen pe rolul Judecătoriei Sectorului 3, respectiv: la data de 17.10.2017, înainte de expirarea celor 3 ani.

Referitor la dovada efectuării notificărilor, instanța constată că din înscrisurile aflate la fila 13-17 rezultă acest aspect. Însă, este de subliniat că în lipsa dovezilor atașate la dosar termenul de restituire ar fi curs la împlinirea celor 30 de zile de la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată.

In consecință, instanța va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, prin prezenta acțiune reclamantul solicită obligarea pârâților la plata sumei de 4.000 euro și 2.900 dolari acordată cu titlu de împrumut.

Cu titlu prealabil, instanța reține aplicabilitatea art. 102 alin. (l) din Legea nr. 71/201 1 privind punerea în aplicare a Codului civil, conform căruia „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa".

Astfel, având în vedere că cele două contracte încheiate între părți poartă datele de 08.1 1.2009 și, respectiv de 01.12.2009, instanța constată că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864.

În drept, împrumutul propriu zis, este contractul prin care o persoană, numită împrumutător, transmite în proprietatea unei alte persoane, numită împrumutat, o câtime de lucruri cu obligația pentru împrumutat de a restitui la scadență o cantitate egală de lucruri de același gen și calitate, conform art. 1576 Cod civil.

În conformitate cu dispozițiile art. 1584 C.civ., „ Împrumutatul este dator sa restituie lucrurile imprumutate in aceeasi calitate si cantitate, si la timpul stipulat".

Prin urmare, din contractul de împrumut încheiat se naște obligația împrumutatului de a restitui la scadență suma împrumutată.

Cât privește dovada contractului, aceasta este supusă regulilor generale, respectiv, valoarea contractului fiind peste 250 lei, dovada se poate face numai prin înscris autentic sau înscris sub semnătură privată, conform art.1191 alin. I Cod civil.

Potrivit art. 1 180 C.civ., „Actul sub semnatura privata prin care o parte se obliga catre alta a-i plati o suma de bani sau o catime oarecare, trebuie sa fie scris, in intregul lui de acela care l-a subscris, sau cel putin acesta, inainte de a subsemnata, sa adauge la finele actului cuvintele bun si aprobat, aratand totdeauna in litere suma sau catimea lucrurilor si apoi sa iscaleasca”

Întrucât contractul are ca obiect o sumă de bani și este unilateral, înscrisul doveditor al contractului - pentru a avea deplină forță probantă ca înscris sub semnătură privată - trebuie să fie scris în întregime de către împrumutat sau cel puțin, acesta să adauge, la finele actului, cuvintele „bun și aprobat". Mențiunea „bun și aprobat” nu este însă o formulă sacramentală, putând fi înlocuita prin alta echivalentă, fiind însă obligatoriu ca suma sau cantitatea să fie indicată și în litere.

Aceasta formalitate a actului nu este prevăzuta ad validitatem ei doar ad probationem, astfel ca sancțiunea nerespectării ei este nevalabilitatea înscrisului ca înscris sub semnătura privata, fără a fi afectată valabilitatea obligației unilaterale asumate. În aceste condiții actul juridic ar putea fi dovedit prin alte mijloace de proba, reprezentând un început de dovada scrisa potrivit art. 1 197 C,civ.

Raportând dispozițiile legale a mai sus menționate la speța dedusă judecății, instanța constată următoarele:

In ceea ce o privește pe pârâta ...., instanța va respinge acțiunea având în vedere că nu s-a făcut dovada faptului că aceasta și a exprimat consimțământul în vederea încheierii contractului de împrumut.

Astfel, din expertiza grafoscopică efectuată în cauză rezultă că semnăturile date pe numele „...” pe cele două declarații, una cu data de 18.11.2009 și alta cu data de Ol. 12.2012 nu au fost realizate de titulara ...a. De altfel, aceasta a fost și poziția pârâtei ... pe parcursul întregului proces.

Totodată, este de subliniat că însuși reclamantul prin cererea de chemare în judecată precizează că pârâta ... nu a semnat în fața acestuia, ci contractul de împrumut a fost adus ce ceilalți doi pârâți cu semnătura aplicată.

În aceste condiții este de menționat că potrivit art. 948 V.cod civil, condițiile esențiale pentru validitatea contractului sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat și licit, o cauză licită și morală.

Conform definiției doctrinare, consimțământul este acea condiție de fond și generală a actului juridic care constă în hotărârea de a încheia un act juridic civil manifestată în exterior.

Caracterul generic al conținutului art. 953 V. cod civ.este evidențiat de prezentarea condițiilor de valabilitate ale consimțământului în mod independent de enunțarea viciilor de consimțământ.

În general, doctrina reține următoarele condiții de valabilitate ale consimțământului: să provină de la o persoană cu discernământ; să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice; să fie exteriorizat; să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.

Condiția privind intenția de a produce efecte juridice evidențiază specificul consimțământului de a fi un fenomen psihologic, rezultatul unor operațiuni mentale, debutând cu nevoia sau dorința de a încheia un act juridic, continuând cu deliberarea sau cântărirea avantajelor și dezavantajelor implicate de dorință/mijloacele ei de realizare și culminând cu luarea, respectiv exprimarea hotărârii de a încheia contractul; pe scurt, consimțământul reprezintă hotărârea de a contracta precedată de reflecție.

Or, în cauză pârâta nemanifestându-si în niciun fel consimțamanul privind încheierea contractului de împrumut cu reclamantul, nu poate fi obligată la restituiea sumelor ce au făcut obiectul contractului, întrucât neîndeplinirea condiției privind consimtământul se sancționează cu nulitaea absolută, în acord cu dispozițiile articolului 1246 cod civil potrivit căruia orice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulității, dacă prin lege nu se prevede o altă sancțiune.

În consecință, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată în cea ce o privește pe pârâta ....

Referitor la pârâții ..., instanța va admite acțiunea și îi va obliga la plata sumei de 4000 euro și de 2900 de dolari, reprezentând împrumut nerestituit în temeiul contractelor din data de 18.1 1.2009 și de 01.12.2009 încheiate între părți, pentru argumentele ce vor fi arătate în cele ce succed.

Astfel, din probele aflate la dosar (depozițiile mafiorilor audiați în cauză) și declarațiile din 18.1 1.2009, respectiv: 01.12.2009 (f. I I , 12) rezultă că reclamantul a înmânat pârâților sumele de 2000 dolari, 4000 euro și 10000 dolari, aceștia semnând prima declarație în calitate de martori, iar în cea de a doua declarație au sełnnat în calitate de giranți,

Cu privire la calificarea celor două declarații, instanța subliniază că independent de denumire, cele două declarații reprezintă veritabile contracte de împrumut.

Analizând unitar aceste elemente cu aplicare la speła dedusă judecătii, instanta conchide că actele denumite declarafii reprezintă un contract de împrmut prevăzut de dispozitiile art. 1576 V.cod civil.

Concluzia instanței se sprijină pe următoarele argumente.

Din cuprinsul declarațiilor se desprind elementele esențiale ce califică respectivele declarații ca fiind un contract de împrumut, și anume: remiterea unei sume de bani( în cauza sumele de 2000 dolari, 4000 euro și 10000 dolari) și asumarea obliga de restituire a sumei împrumutate.

Preliminar, este de notat că instanța va da valența unei recunoșteri a semnăturilor și înscrisurilor intitulate „declarații” din data de 18.11.2009, respectiv: 01.12.2009 având în vedere, cu precădere, art. 335 alin.2 cod proc. civ. care prevede că în cazul în care una dintre părți opune rezistență sau împiedică în orice alt mod efectuarea lucrării, instanța va putea socoti ca dovedite afirmațiile făcute de partea adversă cu privire la împrejurarea de fapt ce face obiectul lucrării, în contextul administrării tuturor celorlalte probe.

Or, în speță, prin încheierea din data de 11.03.2021, instanța a revenit asupra obiectivelor expertizei dispuse chiar la cererea pârâților ca urmare a atitudinii acestora de a nu se conforma obligației de a depune actele solicitate, respectiv obligația pârâtei .... de a se prezenta pentru a da eficiență celor solicitate de INEC. Astfel, se poate aprecia că prin comportamentul lor, pârâții au împiedicat efectuarea lucrării, fapt pentru care instanța va socoti ca dovedite afirmațiile reclamantului referitoare la semnarea declaratiilor de către pârâți și redactarea declarației din 18.11.2009 de către pârâta ...

În consecință, în continuare va analiza declarația din data de 18.11.2009 în ceea ce îl privește pe pârât și declarația din 01.12.2009 din perspectiva ambilor pârâti.

Astfel, nefiind îndeplinită condiția privind aplicarea formalității „bun și aprobat", contractele reprezintă un început de dovadă scrisă, care se coroborează cu alte mijloace de probă, respectiv cu declarațiile martorilor audiați în cauză care atestă acordarea unor împrumuturi de către reclamant la sfârșitul anului 2009, precum și cu răspunsurile la interogatoriul pârâtului ... din are se naște prezumția că împrumutul acordat.

În acest sens, instanța apreciază că răspunsurile acestuia nu sunt ferme, ci lasa de înțeles că nu este exclusă ipoteza prezentată de reclamant, pârâtul răspunzând că nu își aminteste.

Potrivit dispozițiilor art. 1584 C.civ. principala obligație a împrumutatului este de a restitui la scadență lucruri de același gen, în aceeași cantitate și de aceeași calitate, indiferent de eventuala sporire sau scădere a valorii.

Prin urmare, în baza contractului de împrumut încheiat, pârâții au obligația de a restitui reclamantului suma de 4000 euro și de 2900 de dolari, reprezentând împrumut nerestituit în temeiul contractelor din data de 18.I I .2009 și de 01.12.2009 încheiate între părți la cursul BNR de la data plății.

Or, în aceste condiții, devine incidentă ipoteza privind răspunderea reprezentanților, pârâtii ...., pentru prejudiciile cauzate terțului contractant, reclamant în cauză, care s-a încrezut, cu bună-credință, în încheierea valabilă a contractului.

Față de considerente la fapt și de drept reținute anterior, instanța va admite în parte acțiunea, urmând a obliga pârâții ....la plata către reclamant a sumei de 4000 euro și de 2900 de dolari, reprezentând împrumut nerestituit în temeiul contractelor din data de 18.I I .2009 și de 01.12.2009 încheiate între părți la cursul BNR de la data plății, respingând acțiunea față de pârâta ...., ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța, față de soluția de admitere în parte a acțiunii, în temeiul art. 453 cod proc. civ., va admite în parte cererea de obligarea a pârâților la plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamant, respectiv: va obligă pârâții .... la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.868 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și onorariu avocat (dintre care suma de 1.368 lei reprezintă taxa judiciară de timbru, conform chitanței nr. 91 136381/19.12.2017, iar suma de 2.500 lei reprezintă onorariul de avocat, conform chitanțelor nr. 136/02.08.2017 și nr. 137/06.09.2017), respingând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată față de pârâta .... ca neîntemeiată.

Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat formulată de pârâta .... , față de soluția dată cererii principale, reclamantul fiind cel căzut în pretenții, va admite cererea și va obligă reclamantul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de onorariu avocat.

În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâții .... , instanța o va respinge ca neîntemeiată având în vedere soluția dată cererii principale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și excepția prescripției dreptului material la actiune invocate de pârâți, ca neîntemeiate.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ....în contradictoriu cu pârâtul ...., ambii cu dom ales la CI Palade Bogdan din București, sector 2, str. Ițcani, nr. 20, et. l, ap. 4, astfel cum a fost modificată.

Obligă pârâții .... la plata către reclamant a sumei de 4000 euro și de 2900 dolari, reprezentând împrumut nerestituit în temeiul contractelor din data de 18.11.2009 și de 01.12.2009 încheiate între părți la cursul BNR de la data plății.

Respinge acțiunea față de pârâta ..., cu dom ales la CI Palade Bogdan din București, sector 2, str. Ițcani, nr. 20, et. l, ap. 4, ca neîntemeiată.

Admite în parte cererea de obligarea a pârâților la plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamant,

Obligă pârâții ...la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.868 Iei cu titlu de taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.