Neconstitutional art. XXIV pct. 13 din OUG nr. 130/2021 cu privire la introducerea literei al) în cuprinsul art. 155 alin. 1 din Legea nr. 227/2015

Curtea de apel Bucuresti

Incheiere....

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub numărul .../2/2022, reclamantul ..., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI anularea art. XXIV pct. 13 din OUG 130/2021 cu privire la introducerea literei al) in cuprinsul art. 155 alin. (l) din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal cu privire plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru contribuabilii ce obțin venituri din pensii ”pentru partea care depășește suma lunara de 4.000 lei".

În motivare, a arătat faptul că potrivit Deciziei nr..... din data de ....2018 privind acordarea pensiei pentru limită de vârsta, obține venituri din pensie peste pragul impus de litera al) introdusă prin OUG 130/2021, pensie bazata pe contributivitate conform sistemului public.

Prin introducerea acestui text de lege consideră că se încalcă în mod flagrant prevederile art. 16 din Constituția României cu privire la egalitatea de drepturi, dar si prevederile art. I si 2 din OG 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru contribuabilii ce obțin venituri din pensii reprezintă o dublă reținere întrucât pe toata perioada stagiului de cotizare i-a fost reținut și virat CASS.

Mai mult decât atât, măsurile adoptate pentru atingerea scopului urmărit trebuie sa fie adecvate, necesare si sa respecte un just echilibru intre interesul public si cel individual.

Or, încălcarea principiului egalității de drepturi rezulta din faptul ca alegerea pragului valoric are consecințe negative doar asupra unor categorii de persoane. Prin urmare, in condițiile acceptării acestui prag valoric, cetățenii nu mai sunt egali in fata legii întrucât persoanele care au contribuit semnificativ pe perioada stagiului sunt „sancționați” prin reținerea CASS, iar persoanele care au avut un grad mic de contributivitate sunt exonerate de aceasta obligație.

Acest tratament este discriminatoriu, întrucât nu ține seama de faptul ca persoanele din ambele categorii se pensionează în aceleași condiții de stagiu complet de cotizare si de vârstă standard, fiind astfel încălcat principiul contributivitatii.

Din acest motiv, tratamentul diferențiat pe care il consideră discriminatoriu este justificat in raport cu principiul tempus regit actum, potrivit căruia legiuitorul este îndreptățit sa stabilească, in timp, reguli diferențiate, eventual defavorabile, pentru pensionare - în schimb, in cauza, cele doua categorii de persoane, cu venituri sub 4000 de lei si cele peste 4000 de lei, sunt beneficiare ale unor pensii stabilite potrivit acelorași reguli de drept, respectiv cele prevăzute de Legea nr. 263/2010.

De altfel, prin această reținere consideră că legiuitorul înlătură competivitatea, încurajează delasarea si implicarea persoanelor de a contribui cat mai mult pe perioada stagiului de cotizare.

Dar chiar si asa, având în vedere faptul ca a contribuit semnificativ pe perioada stagiului de cotizare, nu se impune din nou reținerea CASS pe considerentul că veniturile din pensie obținute lunar depășesc pragul valoric de 4.000 de lei.

Principiul constituțional al egalității de drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru toți cetățenii care, in funcție de scopul urmărit, sunt diferite. Ca atare, situațiile in care se afla anumite categorii de persoane trebuie sa difere in esența pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar aceasta deosebire trebuie sa se realizeze pe un criteriu obiectiv si rațional.

In motivările sale, Curtea Constituționala arata ca acest principiu nu înseamnă uniformitate dar încălcarea principiului egalității si nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferit unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă si rezonabilă sau daca exista o disproporție intre scopul urmărit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite.

Nesocotirea principiului egalității are drept consecința neconstituționalitatea discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului.

In alta ordine de idei, discriminarea se bazează pe noțiunea de ”excludere a unui drept” iar remediul specific, in cazul constatării discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului.

În sensul O.G. nr. 137/2000, la art. 2 alin. (l) se prevede că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

La art. 2 alin. (3) din același act normativ: Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (l),față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

Principiul egalității in fata legii si interzicerea discriminării sunt consacrate si de art. 14 din CEDO, precum si de art. 20 si 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE.

În același sens este si jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, in aplicarea prevederilor art. 14 din Convenția privind apararea drepturilor omului si a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării, ca reprezintă o incalcare a acestor prevederi orice diferența de tratament savarsita de stat intre indivizi aflați in situații analoage, fara o justificare obiectiva si rezonabila (Hotararea din 16 martie 2010, pronunțata in cauza Carson si alții impotriva Regatului Unit, par. 61).

In prezenta cauza, situația analogica reiese din faptul ca pe perioada stagiului de contributivitate, cota CASS reținuta angajaților a fost aceeași, ceea ce diferă este cuantumul sumei reținute raportat la veniturile fiecărui salariat.

Aceleași persoane, odata cu încadrarea lor la obținerea veniturilor din pensie, beneficiază de un tratament diferit la impozitarea veniturilor in sensul ca persoanele cu venituri de peste 4.000 de lei li se retine din nou CASS.

In alta ordine de idei, consideră că impunerea acestui prag nu isi gaseste eventuala justificare in nevoie de predictibilitate a cheltuielilor bugetare intrucat exista o serie de modalitati care sa nu creeze un tratament diferit intre categoriile de cetateni.

În altă ordine de idei, discriminarea se bazează pe noțiunea de ”excludere a unui drept” iar remediul specific, în cazul constatării discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului.

În sensul O.G. nr. 137/2000, la art. 2 alin. (l) se prevede că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are că scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

La art. 2 alin. (3) din același act normativ: Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (l),față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

Principiul egalității în fața legii și interzicerea discriminării sunt consacrate și de art. 14 din CEDO, precum și de art. 20 și 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE.

În prezenta cauză, situația analogică reiese din faptul că pe perioada stagiului de contributivitate, cota CASS reținută angajaților a fost aceeași, ceea ce diferă este cuantumul sumei reținute raportat la veniturile fiecărui salariat.

Aceleași persoane, odată cu încadrarea lor la obținerea veniturilor din pensie, beneficiază de un tratament diferit la impozitarea veniturilor în sensul că persoanele cu venituri de peste 4.000 de lei li se reține din nou CASS.

Astfel, impunerea acestui prag nu își găsește eventuala justificare în nevoie de predictibilitate a cheltuielilor bugetare întrucât există o serie de modalități care să nu creeze un tratament diferit între categoriile de cetățeni.

Un alt aspect, ideea impozitării pensiilor încalcă unul dintre cele cinci principii ale fiscalității reglementate de Codul fiscal care vizează ”justețea impunerii sau echitatea fiscală” și care ”asigură că sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să fie stabilită pe baza puterii contributive, respectiv în funcție de mărimea veniturilor sau a proprietăților acestuia".

”Așezarea justă și echitabilă a sarcinii fiscale constituie una dintre componentele statului de drept, așa cum este definit statul român prin art. 1 alin. (3) din Constituție. (...)”

Așa cum s-a reținut și în jurisprudența Curții Constituționale, statul are o marjă largă de apreciere în stabilirea politicii fiscale și revine legiuitorului competența exclusivă de a stabili cuantumul impozitelor dar și de a acorda exceptări sau scutiri de la aceste obligații în favoarea anumitor categorii de contribuabili sub rezerva respectării dispozițiilor art. 56 din Constituție privind justa așezare a sarcinilor fiscale.

Or, plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru contribuabilii ce obțin venituri din pensii reprezintă o dublă reținere întrucât pe toată perioada stagiului de cotizare mi-a fost reținut și virat CASS.

Mai mult, această „taxă” reprezintă un impozit pe venit deghizat iar măsura instituirii acesteia reprezintă o adevărată confiscare care este de natură a afecta însăși substanța dreptului.

Analizând cererea de sesizare a Curtii Constitutionale a României cu exceptia de neconstitutiona/itate, instanta retine:

Reclamantul a introdus la instanța de contencios o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocând totodată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din OUG nr. 130/2021 prin care a fost modificat art. 155 alin. I din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, excepție pe care a raportat-o la prevederile art. 16 din Constituția României, art. 14 din CEDO și art. 20 și 21 din Carta Drepturilor Fundamentale.

Potrivit afl. XXIV pct. 13 din OUG nr. 130/2021: 13. La articolul 155 alineatul (1), după litera a) se introduce o nouă literă, litera al) cu următorul cuprins: a ) venituri din pensii, definite confôrnł art. 99, pentrll partea care depășește suma lunară de 4.000 lei.

Textul a modificat dispozițiile art. 155 alin. I din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal.

Potrivit art. 9 alin. I din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

De asenłenea, conform art. 9 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios adtninistrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. și Câ_) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.

Potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992:

„(l) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora".

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate, analizând dispozițiile legale incidente, instanța constată îndeplinite condițiile impuse de art. 29 din Legea 47/1992, urmând a sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Astfel, excepția a fost invocată de o parte în proces în aplicarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, în cauză de către reclamant, aceasta are legătură cu cauza dedusă judecății întrucât vizează temeiuri de drept în baza căruia a formulat capătul principal de cerere, respectiv plata despăgubirilor, și, de asemenea, privește texte de lege în vigoare.

In ceea ce privește opinia instanței, se reține că, astfel cum rezultă din preambulul OUG nr. 130/2021, în adoptarea textului atacat cu excepția de neconstituționalitate, rațiunea legiuitorului a fost aceea de a implementa măsuri din domeniul fiscal cuprinse în Programul de guvernare, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 42/2021 pentru acordarea încrederii Guvernului, privind eliminarea facilității de exceptare de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care au calitatea de pensionari, pentru veniturile din pensii care depășesc 4.000 de lei, pentru partea ce depășește suma lunară de 4.000 de lei, pentru fiecare drept de pensie.

S-a mai reținut, totodată, în preambulul OUG nr, 130/2021 că neadoptarea măsurii privind eliminarea facilității de exceptare de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care au calitatea de pensionari pentru veniturile din pensii care depășesc 4.000 de lei ar conduce la menținerea situației actuale privind fondurile insuficiente de care dispune bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate în contextul crizei sanitare actuale determinată de situația epidemiologică din România generată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2.

Rezultă din motivarea actului că măsura adoptată, aceea de a impune plata contribuției de asigurări de sănătate celor care obțin o pensie peste 4000 lei, a avut în vedere aspecte bugetare, de ordin financiar, care aparent intră în marja de apreciere a executivului.

Opinia instanței este că textul este neconstituțional în raport de dispozițiile art. 16 din Constituție întrucât, pe de o parte, nu este inserată în preambulul actului o justificare obiectivă în alegerea pragului de 4000 lei, astfel că nu rezultă în funcție de ce criterii legiuitorul a ales această valoare a pensiei atunci când a decis adoptarea măsurii de plată a contribuției de asigurări sociale numai de persoanele care obțin o pensie peste acest prag valoric, iar pe de altă parte instanța apreciază că se produce o discriminare pozitivă în favoarea persoanelor ce obțin o pensie sub valoarea de 4000 lei numai pe criterii ce țin de necesități bugetare, care nu sunt justificate suficient prin raportare la pragul valoric ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE DISPUNE:

Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale a României.

Dispune sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din OUG nr. 130/2021 cu privire la introducerea literei al) în cuprinsul art. 155 alin. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal raportat la art. 16 din Constituția României, art. 14 din CEDO și art. 20 și art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale.

În temeiul art. 9 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ suspendă cauza până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională a României.

Fără cale de atac cu privire la sesizarea Curții Constituționale a României.

Cu recurs pe toată durata suspendării cauzei.

Pronunțată la data de 28.06.2022 prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței conform art. 402 teza finală C.pr.civ.