Raspunderea patrimoniala a salariatului

Sunt situatii in care angajatorului i se produc daune cauzate de salariati. Cine raspunde? Care este procedura pe care angajatorul trebuie sa o urmeze pentru a-si recupera daunele produse de salariat?

Raspunsurile le veti gasi in hotararea de mai jos:

TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A VIII A

CONFLICTE DE MUNCĂ Șl ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA CIVILĂ NR....

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE ...12.2021

Pe rol soluționarea cererii formulată de reclamantul S.C. ..... SRL în contradictoriu cu pârâta .... având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr..... reclamanta .....SRL, în cu pârâtul ....., solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 19789,25 lei cu titlu de daune materiale, cu cheltuieli de judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține:

Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanta, societate comercială, în calitate de angajator, urmărește tragerea la răspundere a pârâtului, în calitate de angajat, în temeiul răspunderii patrimoniale a salariatului, pentru prejudiciul cauzat prin avarierea autovehiculului pe care acesta îl conducea.

Contrar susținerii pârâtului instanța reține că acesta era salariatul reclamantei în baza contractului individual de muncă înregistrat în registrul salariaților sub nr. ....10,2020.

Astfel din adresa nr.....06.2021 transmisă de Inspecția rezultă că pârâtul figura ca salariat al reclamantei cu contractul de muncă înregistrat în registrul general la data de ....10.2020, cu începerea activității din data de ....11.2020

De asemenea, extrasul din registrul general al salariaților confirmă înregistrarea contractului individual de muncă al pârâtului.

Și declarațiile martorilor audiați în cauză confirmă existența raporturilor de muncă între reclamantă în calitate de angajator și pârât în calitate de angajat.

Este nerelevantă susținerea pârâtului cu privire la data înscrierii semnăturii olografe pe contractul individual de muncă, întrucât din probele administrate rezultă că Ia data înscrisă în contract acesta a început să presteze activitatea ce a făcut obiectul convenției menționată în contract, astfel cum au indicat și cei doi martori audiați.

Potrivit art. 16 alin I din C. muncii ''Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română, cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.", cu precizarea că forma scrisă nu este instituită ad validitatem , ci se justifică față de necesitatea consemnării exacte a voinței părților, înlăturând astfel echivocul prin dovedirea elementele contractului individual de muncă respectiv felul muncii, locul muncii, programul de muncă, funcția, durata, ceea ce rezultă clar din motivarea hotărârii prealabile Decizia nr.37/2016 pronunțată de ÎCCJ.

Pentru a se reține existența raportului de muncă trebuie dovedite cele patru elemente ce caracterizează contractul individual de muncă și anume: prestarea muncii de către pârât în favoarea societății reclamante, salariul lunar, subordonarea salariatului față de angajator și elementul temporar, respectiv prestarea muncii cu continuitate.

În consecință, față de probele anterior enunțate, instanța reține că natura juridica a raporturilor dintre părțile prezentului dosar, rezultată din manifestarea exterioara a situației de fapt supuse analizei, este calificata ca fiind specifică raporturilor de muncă, cu toate consecințele juridice ce decurg din aceasta situație, contractul individual de muncă fiind considerat valabil cât privește efectele pe care le produce.

Față de antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului salariat, astfel cum se solicită prin cererea de chemare în judecată se reține că pârâtul nu contestă existența faptei, respectiv producerea accidentului, și nici vinovăția sa, mai ales că a recunoscut deja anterior prin încheierea înțelegerii amiabile cu șoferul celuilalt autovehicul implicat în eveniment.

De asemenea, se reține că pârâtul nu contestă producerea prejudiciului, nu contestă avariile reclamate de angajator, ci își exprimă nemulțumirea numai cu privire la plata sumelor reprezentând taxa pe valoarea adăugată. În legătură cu deducerea TVA-ului, pârâtul a menționat în cadrul întâmpinării „De asemenea, reclamanta îmi solicită inclusiv TVA-ul pe care l-a plătit către service, deși reclamanta și-a dedus TVA-ul, societatea reclamantă fiind plătitoare de TVA, motiv pentru care nu îmi poate imputa TVA-ul plătit și dedus ulterior".

Se reține că procedura de deducere a TVA-ului presupune existența taxei aferente operațiunilor impozabile (TVA colectat) pentru deducerea taxei aferente achizițiilor (TVA deductibil), or în prezenta cauză nu s-a făcut dovada existenței acestor taxe.

Potrivit prevederilor art 254 alin.l din Codul muncii, republicat si actualizat, salariații răspund patrimonial, În temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.

Din analiza art 254 alin.l Codul muncii, rezultă că pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatului este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții de fond între care existenta unui prejudiciu creat patrimoniului angajatorului, fapta ilicită și personala a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu și vinovăția salariatului.

În legătură cu intrunirea cumulativa a condițiilor răspunderii patrimoniale enumerate mai sus, din analiza probatoriului adłninistrat în cauza a rezultat că reclamanta a făcut dovada faptei ilicite și personale a pârâtului, săvârșită cu vinovăție, constând în nerespectarea de catre acesta a unor reguli de circulație pe drumurile publice, care ar fi condus la prejudiciul in cuantum de 19789.25 lei.

Astfel, probatoriul administrat în cauza au confırmat sus!inerile reclamantei referitoare la îndeplinirea necorespunzâtoare a atributiilor de serviciu de câtre pârât şi, în consecinta, la producerea de prejudicii materiale in activitatea reclamantei.

Raspunderea patrimoniala a salariatului intervine în situatia în care este încalcata o obligatie concreta stabilita prin contractul individual de muncâ, ca urmare a sâvârşirii cu vinovatie a unei fapte ilicite prejudiciabile pentru patrimoniul angajatorului, în cauza de fata fiind dovedita de câtre reclamanta îndeplinirea acestor conditii.

Totodata, instanta retine şi caracterului cert al prejudiciului, suma de 19789,25 lei fiind achitata conform : OP nr. ... din....11.2020 în cuantum de 4902,80 lei; OP nr. ...din ....11.2020 in cuantum de 4902,80 lei; Bon fiscal nr.... din ...11.2020 emis de ... S.R.L în cuantum de 3300 lei;; OP nr. . din ....2020 în cuantum de 385 lei; OP nr. .. din ....2020 în cuantum de 4067,86 lei; Bon fiscal nr. ... din ....2020 in cuantum de 230 ıei; Chitanta seria BR nr.... din ....2020 total achitat 2000 lei.

Astfel, pentru a da naştere râspunderii, prejudiciul trebuie sa fie real şi cert, sa fıe cauzat direct angajatorului şi sâ fie material, fapte dovedite de asemenea de câtre reclamanta.

În consecinta, instanta va admite actiunea formulatâ de reclamanta, va obliga pârâtul sâ plâteascâ reclamantei suma de 19789,25 lei reprezentând prejudiciu.

În temeiul art. 453 C.proc.civ, re!inând culpa procesualâ a pârâtului, acesta va fi obligat la plata câtre reclamantâ a sumei de 4760 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTİVE, îN NUMELE LEGII, HOTÂRÂŞTE:

Admite acliunea formulatâ de reclamantul S.C.... SRL cu sediul procesual ales la C.Av. Palade Bogdan cu sediul în ...sector 2, ... în contradictoriu cu pârâta ...., Judel Ilfov.

Obligâ pârâtul sâ plâteascâ reclamantei suma de 19.789,25 lei reprezentând prejudiciu material produs pârâtei.

Obligâ pârâtul sâ plâteascâ reclamantei suma de 4760 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Cu apel in 10 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Bucuresti — Sectia a VIII-a.