Suplinire acord terapie psihologica

Suplinire acord terapie psihologica :

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr…..

Ședința publică din data de 18 Martie 2021

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului defată constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. …23.1 1.2020, Judecătoria Buftea a admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul …. în contradictoriu cu pârâta …; a suplinit acordul pârâtei pentru înscrierea minorei …. la ședințe de terapie psihologică; a respins în rest cererea, ca neîntemeiată și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.025 lei, din care suma de 25 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, iar suma de 2.000 lei reprezintă onorariu de avocat.

Pentru a pronun!a aceasta solu!ie, instanta a reținut următoarele:

Potrivit art. 997 alin. 1 și 4 C.proc.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.

Întrucât pe rolul Judecătoriei Buftea se află dosarul nr. …./94/2020, în care figurează ca părți reclamantul și pârâta din prezenta cauză, petitele ce fac obiectul cererii fiind identice cu cele formulate în prezenta cauză, și având în vedere faptul că cererile reclamantului, în calitate de părinte al minorei …, vizează măsuri ce țin de exercițiul autorității părintești, a căror urgență este determinată, pe de o parte, de iminența plecării în străinătate, iar pe de altă parte, de pretinsul stres emoțional resimțit de minoră, instanța apreciază ca fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a judecării prezentei cauze în procedura specială a ordonanței președințiale, urmând să cererile pe fond.

Astfel, potrivit art. 486 C.civ., ori de câte ori există neînțelegeri între părinți eu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.

În concordanță cu jurisprudența CEDO, dar și cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului și trebuie să prevaleze în toate cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor.

In măsura în care există neînțelegeri între părinți, care afectează în mod direct și minorul, iar instanța judecătorească este chemată să se pronunțe cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, este necesar să fie considerat în primul rând interesul superior la copilului, astfël încât, măsura dispusă să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului.

Văzând considerentele anterioare, instanța a reținut că, în raport de contextul pandemic actual, generat de virusul SARS-CoV-2, și având în vedere starea de sănătate a minorei …., care a fost suspusă unei intervenții chirurgicale oftalmologice la data de 12.11.2020 (f. 134), cu recomandarea evitării efortului fizic pentru 2 luni postoperator, și care a fost diagnosticată cu rino-faringită acută, la data de 16.10.2020, în prezent aflându-se în tratament (f. 128, 122), interesul superior al copilului pledează pentru ocrotirea minorei, prin evitarea riscului de infectare, inclusiv prin limitarea călătoriilor în străinătate, cel puțin până la relaxarea măsurilor de prevenție a răspândirii virusului.

In consecință, a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la predarea pașaportului minorei …., cu seria …, valabil până la data de 10.04.2021, ca neîntemeiată.

In ceea ce privește cererea de suplinire a acordului pârâtei pentru înscrierea minorei la ședințe de terapie psihologică, întrucât susținerile reclamantului în sensul că minora prezintă un scârțâit din dinți în timpul somnului sunt probate și de declarația martorului …. (f. 104), instanța a apreciat cererea ca întemeiată și a admis-o în consecință.

Astfel, psihoterapia urmărește reducerea unor simptome sau comportamente disfuncționale, axându-se pe aspectele inconștiente ale minții care sunt mai puțin accesibile nivelului conștient și mai rezistente la schimbare.

Intrucât din declarația martorului propus de către pârâtă a reieșit că minora resimte lipsa mamei în timpul petrecut departe de aceasta (f. 116), instanța a apreciat că se conturează posibilitatea ca minora să manifeste stresul emoțional prin scârțâitul din dinți, astfel că urmarea unor ședințe de psihoterapie apare ca fiind recomandată.

Prin urmare, instanța a suplinit acordul pârâtei pentru înscrierea minorei …. la ședințe de terapie psihologică.

Referitor la argumentele pârâtei, în sensul că se impune a fi urmate ședințe de consiliere psihologică, iar nu de psihoterapie, instanța a reținut că ședințele de consiliere psihologică ar putea media starea conflictuală dintre părțile în litigiu, contribuind la dezvoltarea unei relații firești între părinți și între aceștia și copil, însă, lipsa unui capăt de cerere formulat în acest sens împiedică instanța să se pronunțate altfel decât cu titlu de recomandare.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 453 alin. 2 C.proc.civ., instanța a admis în parte cererea reclamantului și a obligat-o pe pârâtă la plata către acesta a cheltuielilor de judecată numai în măsura admiterii cererii, respectiv 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, și 2.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinîe, …. a formulat apel, solicitând admiterea cererii de apel și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii introductive astfel cum a fost formulată.

In motivarea cererii, apelanta a precizat că hotărârea atacată nu corespunde probelor administrate, iar faptele și împrejurările reținute nu reflectă adevărul astfel cum a fost relevat de către părți. Apreciază că argumentele instanței de fond sunt departe de a fi temeinice, aceasta trebuia să facă diferența între consiliere prenatală și ședințele de terapie psihologică.

În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 și următoarele și art. 1.000 din Codul de procedură civilă.

In susținerea întâmpinării s-a solicitat probe cu înscrisuri.

Asupra apelului declarat de apelanta — pârâtă …., tribunalul îl constată nefondat, având în vedere următoarele considerente:

In ceea ce privește primul motiv de apel, ce vizează nerespectarea dreptului la apărare:

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, prin rezoluția judecătorului din data de 02.I I .2020 s-a acordat prim termen de judecată la data de 09.I I cu citarea părților, termen la care procedura de citare cu apelanta – pârâtă a fost viciată și la care s-a dispus audierea martorei …., precum și efectuarea anchetei psihosociale la domiciliul tatălui, următorul termen de judecată acordat fiind la data de …

Pentru termenul de judecată din data de …, procedura de citare a apelantei — pârâte a fost legal îndeplinită, iar așa cum rezultă din practicaua încheierii de ședință, aceasta a fost prezentă personal și asistată de avocat, i-au fost comunicate cererea de chemare în judecată și înscrisurile atașate, a fost citită declarația martorului audiat la termenul anterior de judecată, pârâta precizând în mod expres că nu dorește reaudierea martorului și că nu are alte cereri, excepții sau incidente de invocat. De asemenea, instanța a încuviințat pentru pârâtă probe în apărare, respectiv înscrisuri și audierea martorului …

În raport de situația expusă, tribunalul reține astfel că nu există neregularități sub aspectul respectării dreptului la apărare al pârâtei în faza procesuală a judecății în fond a cauzei, aceasta fiind prezentă la judecată cererii, a fost și asistată de avocat, propunând și administrând probe, având cunoștință de actele dosarului, această concluzie fiind întărită inclusiv de faptul că deși a avut posibilitatea să solicite instanței acordarea unui termen în vedere pregătirii apărării, această cerere nu a fost formulată, ci din contră, pârâta a consimțit la probele administrate în lipsa ei, a propus și administrat probe proprii, a avut cuvântul în dezbateri și nu a ridicat nicio obiecție la acel moment procesual.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, ce vizează nerespectarea principiului interesului superior al copilului, apreciindu-se că în mod greșit a fost încuviintată participarea copilului la ședinte de terapie psihologică doar pe motiv că scârtaie din dinti  noaptea, fără ca această situatie să fie suficient probată, tribunalul îl va înlătura de asemenea ca nefondat.

Sub un prim aspect, tribunalul subliniază că prin apelul formulat nu se critică în concret dezlegarea dată condițiilor de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, fiind invocate doar motive ce privesc fondul raporturilor juridice dintre părți, care, de principiu se circumscriu cerinței ce vizează aparența de drept, astfel că analiza instanței de control judiciar se va realiza în această limită.

Referitor la critica adusă cu privire la solicitarea apelantei — pârâte de a se dispune măsura consilierii parentale (prin intermediul D.G.A.S.P.C.) și nu măsura ședințelor de terapie psihologică (printr-un psiholog ales doar de reclamant), în acord cu prima instanță, tribunalul reține că nu se poate da eficiență acestei cereri, având în vedere că în caz contrar s-ar aduce atingere principiului disponibilității părții, în cauză instanța nefiind învestită cu o cerere de această natură.

Nu se poate primi apărarea conform căreia prin măsura dispusă ar presupune ca psihologul să fie ales doar de reclamant, având în vedere că în măsura în care mama oricum nu a fost de acord cu această participarea copilului la ședințe de terapie psihologică, în mod cert nu și-a exprimat nici opinia cu privire la persoana psihologului, în cauză neexistând indicii că ar fi existat disponibilitate din partea apelantei — pârâte în alegerea unui psiholog de comun acord cu tatăl, ci din contră, potrivit poziției procesuale a acesteia, se poate concluziona doar asupra faptului că mama nu este de acord cu această măsură, manifestând opoziție constantă în tot cursul procesului.

Mai mult, apelanta — pârâtă a depus la dosarul cauzei Raportul de evaluare psihologică nr. 4 din data de Ol .02.2021 întocmit de Cabinet individual de Psihologie …., aspect care denotă faptul că nu numai tatăl are acces și posibilitatea ducerii copilului la un psiholog, ci și mama, iar lipsa realizării unor demersuri comune în acest sens nu poate fi imputabilă decât lipsei de cooperare și comunicare dintre părinți.

Tribunalul subliniază în continuare că solicitarea de a se dispune măsura consilierii parentale se poate constitui într-o cerere distinctă formulată de mamă, în cadrul prezentului proces neputând fi însă valorificată, prin prisma obiectului cererii și a învestirii instanței.

Apelanta — pârâtă mai invocă faptul că există alte remedii, însă această nu a indicat concret care ar fi acele alte remedii care pot înlocui cu succes măsura participării copilului la ședințe de terapie psihologică, și totodată apelanta — pârâtă nu a făcut nici dovada disponibilității în vederea identificării și parcurgerii altor remedii.

Singurul remediu la care face referire apelanta – pârâtă este reprezentat doar de această alternativă privitoare la o eventuală consiliere parentală, măsură ce nu poate face însă obiectul analizei de față, pentru considerentele deja arătate.

În ceea ce privește oportunitatea măsurii participării copilului la ședințe de terapie psihologică, tribunalul reține că în prezenta cauză au fost produse suficiente dovezi care justifică soluția provizorie dispusă prin hotărârea atacată.

In susținerea motivelor de apel, apelanta — pârâtă a depus la dosarul cauzei Scrisoarea medicală eliberată ca urmare a consultului din data de 18.01.2021 efectuat de către dr. …. în specialitate psihiatrie pediatrică, ce atestă faptul că la momentul examinării copilul nu are niciun diagnostic psihiatric, însă această concluzie este lipsită de relevanță juridică, atât timp cât obiectul cauzei de față este reprezentat de participarea copilului la ședințe de terapie psihologică (și nu psihiatrică) măsură care nu a fost justificată de existența vreunui diagnostic psihiatric.

De asemenea, în cursul judecății în apel apelanta — pârâtă a depus la dosarul cauzei și Raportul de evaluare psihologică nr. 4 din data de 01.02.2021 întocmit de Cabinet individual de Psihologie … care concluzionează că minora are un nivel de dezvoltare în limite normale, însă prezintă o ușoară afectare emoțională (confuzie, insecuritate, anxietate de separare) din cauza tensiunilor și conflictelor interpersonale dintre părinții săi, iar dacă aceștia din urmă continuă conflictul, riscul ca minora să dezvolte o tulburare emoțională este foarte crescut, recomandările fiind de consiliere parentală pentru diminuarea conflictului dintre părinți și focalizarea pe activități specifice coparentalității cooperante.

Din interpretarea concluziilor acestui raport de evaluare psihologică nu rezultă însă inutilitatea măsurii de participare a copilului la ședințe de terapie psihologică, ci din contră, chiar este relevată posibilitatea ca minora să prezinte în viitorul apropiat tulburări emoționale și, oricum, se observă că recomandările privesc o eventuală consiliere parentală, aspecte care, așa cum s-a arătat deja, nu fac obiectul prezentei judecăți.

Mai mult, în contraprobă, la dosarul cauzei intimatul reclamant a depus scrisoarea medicală eliberată de medic specialist psihiatrie pediatrică …, care la data de 11.01.2021 atestă faptul că minora …prezenta ca diagnostic ”tulburare de limbaj expresiv” și se recomandă inclusiv evaluarea psihologică și psihodiagnostic, dar și scrisoarea medicală eliberată de același medic la data de 14.01.2021 care menționează pentru minoră existența unei tulburări emoționale în observație, cu recomandarea de psihoterapie individuală.

In concluzie, tribunalul constată că soluția instanței de fond este susținută de aceste înscrisuri cu caracter medical depuse la dosar de către intimatul — reclamant, elemente suficiente care justifică pe deplin măsura provizorie dispusă prin hotărârea atacată.

În ceea ce privește susținerile apelantei — pârâte prin care aceasta acuză că tatăl dorește distrugerea relației mamă — copil, tribunalul le va înlătura ca nefondate, având în vedere că aceste aspecte nu au fost dovedite în prezenta cauză, ele rămânând simple afirmații ale apelantei — pârâte.

În concluzie, pentru toate aceste motive, în temeiul art. 480 alin. I c.pr.civ. tribunalul constată nefondat apelul formulat și, pe cale de consecință îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta ….în contradictoriu cu intimatul …., având ca obiect „ordonanță președințială”, împotriva sentinței civile nr. 9666/23.1 1.2020, pronunțată de Judecătoria Buftea, ca nefondat.

Obligă apelanta — pârâtă să plătească intimatului reclamant suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Definitivă.